Suflete pereche sau doar suflete la-ndemână?

Pauză de scris… din nou. Nu s-a întâmplat asta pentru că nu aş fi avut despre ce să scriu, tocmai că ar fi mai multe momente mărunte interesante, stări şi experiențe traite din primăvară până acum despre care aş avea de povestit. Timpul trece atât de repede. Nici nu ştiu cum s-au scurs lunile iunie şi iulie. Pe lângă multă treabă la lucru, un concediu în Londra şi multe weekenduri pline de evenimente sau musafiri, timpul a trecut fără să îl simt. Azi aş vrea să scriu despre oameni pe care îi întâlnim şi cu care ai o anumită chimie, dar sincronizarea în timp strică tot.

smoking manDa, am întâlnit, rareori ce e drept, oameni interensanți pentru mine. Nu oameni, ci bărbați. Pentru că acum vorbesc doar despre oameni intensanți pentru mine de sex opus. Acei bărbați cu care ai o legatură intensă de la primul contact, dar mai târziu afli că sunt într-o relație cu altcineva şi te gandeşti “ce păcat”. Nu, nu e păcat ca acel tip cu aer misterios, cu ochi negri şi o privire intense pe sub sprâncene care îți face cu ochiul când te întâlneşti pe coridoarele de la serviciu, are o relație cu o altă fată… probabil una chiar frumoasă, despre care tu oricum nu ştii nimic. E păcat pentru că întâlneşti acel om care te face îți face inima să tresalte când te priveşte, abia după ce el a întâlnit pe altcineva. Din principiu, nu sunt genul de persoană care să mă complic în a-mi crea o relație în paralel sau a încerca să distrug o alta creată înainte să întâlnesc eu acel om. Am avut mofturi masculine, probabil voi mai avea, dar el nu e un “moft”.

Recent, am pățit-o cu unul dintre colegii mei de serviciu, care … chiar îmi place, nu doar pentru o atracție şi o privire sub sprâncene, ci e şi acel sentiment de siguranță şi că mereu va avea o soluție obiectivă la orice problemă apăruta. Tot acest cumul de sentimente adunate asupra unei singure persoane. Interesant este că îl abordasem business pe linked in, înainte cu câteva zile să ştiu că va urma să fim colegi. Ironia sorții a făcut să avem acelaşi drum spre serviciu… coincidență sau nu. Ulterior am aflat că el are o relație de un an cu altcineva. “Păcat, asta este. Nu a fost să fie altceva mai mult decât colegialitate” mi-am spus. În continuare suntem la fel de colegi ca atunci, iar relația noastră este una strict colegială, din când în când presărată cu câte o glumă, o privire pe sub sprâncene sau diverse discuții în afara mediului de lucru.

Weekendul trecut am avut o vizită de la ai mei. Eram în mall şi coincidența a făcut să mă întâlnesc cu colegul meu la cumpărături. În drum spre parcare mama către mine “Îmi place colegul tău”, iar eu îi replic “Ştiu. Şi mie” şi îi zâmbesc.

Cred că sunt oameni în viață pe care trebuie să îi cunoaştem pentru sufletul nostru şi cu care nu ne vom putea sincroniza niciodată pentru a intensifica un alt tip de relație. Nu va exista niciodată omul perfect pentru fiecare. Vom găsi persoane la care să ne placă doar anumite părți, îi vom accepta aşa lângă noi, chiar dacă nu e varianta cea mai apropiată de sufletul nostru. Dacă se apropie de ce ne dorim, atunci îi vom iubi şi pe aceia. Şi mai cred că fiecare dintre noi avem mai multe suflete pereche similare cu ceea ce căutam noi. Mulți dintre noi alegem omul care ne este mai la-ndemană, omul care s-a potrivit în timp să fie acolo când am căutat. Şi mai sunt oameni care se întalnesc mai târziu şi care simt că se cunosc de mult, dar sincronizarea a fost proastă… cel puțin în această viață.

PS: Poza selectată are două lucruri în comun cu el: cu barbă şi fumează,

Advertisements