Fuck off time

Astăzi scriu despre oamenii pe care îi primim în vizită pentru câteva zile, deobicei pe timpul weekendului, timp din timpul nostru liber.

De când m-am mutat singură, înapoi în oraşul mai animat în care mi-am petrecut 5 ani prin facultate şi master, plus o viață mai agitată decât în oraşul meu natal, toată lumea vrea să vină să te viziteze ori să mai iasă din cotidianul rutinier al unui oraş mic. Bineînțeles eu sunt prea de treabă şi nu pot să refuz o cunostință veche, un prieten sau o prietenă pe care îl/o cunosc de mult timp. Nu e nimic în ieşit din comun să stea la mine oamenii mei dragi cu care mi-am petrecut aproape zi de zi zilele sau serile, ori acei oameni de care îmi e foarte dor de ei şi da, îi mai chem şi eu la mine din când în când. Dar mă refer la acei oameni pe care deşi îi cunoşti de mult timp şi ai mai ieşit în oraş la o poveste, parcă atunci când ştiu ca te-ai mutat într-un loc unde ar dori şi ei să locuiască, şi îți povestesc continuu despre cât de mult şi-ar dori să facă şi ei o schimbare radical către un oraş mai mare, parcă ai impresia că vor să stea pe capul tău doar pentru a-şi oferi lor o mică excursie de weekend, care uneori tu ca şi gazdă ai impresia că nu se mai termină şi senzația că mai mult te încurcă în tabieturile tale de weekend.

Lucrez zi de zi cu oameni tineri, iar oamenii tineri uneori pot deveni foarte obositori. Am o poziție în care toată lumea apelează la mine, pentru că aşa consideră colegii mei, că sunt persoana care îi poate ajuta cu orice ține de firma la care lucrez, deşi multe lucruri sunt şi pentru mine noi. Dar aşa este când tu te afli printre oameni la început de drum, cu mai puțină experiență atât de viață, cât şi de serviciu. Şi da, uneori devine obositoare poziția de îndrumător pentru cei mai mici. E o senzație foarte placută că te simți apreciat pentru cine eşti, dar uneori ai nevoie de un weekend ca să îți reîncarci bateriile. Şi recunosc că îmi place lălăiala târzie mai ales duminica, în care poate că nici nu am chef să socializez cu oameni, ci doar să am momentul meu cu mine şi atât, deoarece luni începe mereu agitația.

Musafirii de peste weekend mereu au menirea de a te încurca mai mult şi de a nu-ți oferi timp de relaxare psihică deoarece sunt acolo şi nu poți “scăpa” de ei, când ai tu chef. Parcă uneori te deranjează şi cum păşesc prin casă, iar uneori parcă nu mai ştiu să plece. Efectiv când nu ți-e drag un om să fie acolo cu tine se simte.

mayaElle

Lecția de astăzi? Să mai zic şi NU oamenilor ocazionali. Mă voi focusa doar pe acei oameni care îmi oferă momente asemănătoare cu cele pe care le ofer eu, acele momente de care de fapt am nevoie de la oameni dragi, şi nu aceia care profită să îşi facă o ieşire de un weekend pe spatele altora, doar pe motivul că ne cunoaştem de mult timp. O să fiu mai selectivă cu oamenii pe care îi accept în spațiul meu personal. Până una alta, să ne bucurăm de duminica liberă.

Advertisements