Revin

După ultima postare a început explozia de likeuri pe pagina mea de Facebook, precum şi un număr ridicat de vizitatori pe blog. Vă mulțumesc că îmi sunteți aproape şi că încă mă citiți, iar unii dintre voi poate abia începeți să mă citiți. Nu mă aşteptam, iar acest lucru mă bucură.

Aşa cum am promis, revin. Revin după nişte schimbări majore în ultimele săptămâni. Schimbare de peisaj: am renunțat la vechiul job şi la oraşul natal şi m-am mutat la vechea mea “iubire”, oraşul studenției mele, cu un alt job, alt anturaj şi noi oportunități de a-mi contura viitorul. Am avut mari emoții cu această schimbare majoră din viața mea, pentru a doua oară înspre acelaşi oraş. Revin în oraşul studenției mele, unde mi-am petrecut 5 ani frumoşi, revin după o absență de 4 ani. Uşor stingheră prin locuri deja cunoscute. Am avut oarece reticențe pentru anumite deja-vu-uri, dar se pare că nu mă clatină nimic. Îmi construiesc propriile noi amintiri, fără a avea timp să mă gândesc la cele vechi. Evident cu orice mutare majoră, la început ai nevoie de spațiul tău de acomodare, de relaxare şi de regăsire interioară. Încă mai sunt în faza de regăsire interioară cu vechiul nou peisaj. Mă uimeşte rezistența mea la umbrele trecutului şi chiar mă bucură că zilele aceastea mi-am demonstrat încă o dată că nicio umbră a trecutului nu mă poate clătina şi că sunt cât se poate de pregătită să încep altă poveste, chiar dacă pentru mine e un oraş vechi.

Coincidența a făcut ca odată cu mutarea mea înspre acest oraş să se afle de asemenea în oraş pentru o săptămână şi unul dintre foştii mei iubiți, care şi-au pus mult amprenta asupra mea. Evident că ne-am planificat câteva întrevederi de-a lungul acestei săptămâni. Şi da, am ieşit la prânz împreună, şi da, a venit de câteva ori să îmi vadă noul apartament, şi da, a încercat câteva hârjoneli de a iniția o scânteie sexuală între noi. Şi nu, nu i-a reuşit să trezească în mine vreun stimul. Ei, dacă înainte cu câțiva ani buni, când se întâmpla ca  amândoi să ne aflăm în aceeaşi camera, efectiv nu ne puteam abține pornirile sexuale exercitate de amândoi. Acum mi-am dat seama că nu mai manifestam nicio atracție fizică pentru dânsul şi că mai bine mă manstrubam singură după propriul plac, decât să mi-o mai trag cu el, nici măcar pentru o detensionare fizică, atata timp cât oricum ştiam că se va întoarce la tipa cu care noapte de noapte împarte acelaşi pat şi pe care nu s-a sfiit să o înşele ori de câte ori avea ocazia, cel puțin cu mine. Pentru ce să împart aceeaşi pulă care mai devreme cu câteva zile se freca de o altă pizdă? Am zis, nu mersi. O altă pulă pentru a mă satisfice găsesc uşor şi nu trebuie să o am ocazional şi nici să o împart cu altă pizdă, decât dacă mi-aş dori asta, după fantezie.

mayaElle

Mi-am dat seama cât de patetic poate fi un om ca el, efectiv tăindu-mi-se orice chef sexual avându-l prin preajmă. Şi nu e vorba că nu mi-ar fi putut satisfice apetitul sexual, chiar deloc, când îşi propune să îmi ofere o partidă pe măsură îi şi iese. Doar că parcă m-am săturat eu de acest joc, care duce înspre penibil când mă gândesc înapoi. Într-adevăr să ți-o tragi cu un fost poate fi reconfortant pentru o perioadă. Te cunoaşte, ştie ce îți place, cum îți place. E destul de uşor să îți ofere o partidă frumoasă, dacă e să ne rezumăm la sex. Dar nu mai pot înțelege acel bărbat care se completează sexual cu fosta, doar pentru că i se permite asta. Nu mai pot înțelege acel bărbat instabil emotional, care profită de acea iubire neîmpărtăşită, pe care i-o poartă o femeie care oricum ştie că nu va rămâne lângă ea pentru că el nu e destul de bărbat pentru a-şi dori lângă el o persoană care îi seamănă în personalitate. El se simte puternic prin asta, iar ea nedefinită. Până aici.

Pe de altă parte, la un moment dat devine penibil să nu te poți desprinde, cu atât mai patetic cu cât unul dintre cei doi are deja pe cineva de mulți ani şi încă tânjeşte să aibe fostul partener. Pentru ce? De dragul vremurilor? Nu, asta deja nu se mai pliază atata vreme cât nu duce la nimic bun. Da, pentru mine e terminat peisajul ăsta de mult timp, deşi de-a lungul timpului m-am luptat mult cu mine să inoculez anumite persoane din sufletul meu şi să le păstrez la nivelul de oameni din trecut care din când în când îşi mai fac apariția ocazional prin prezentul meu, pur amical.

Poate că mi-am găsit maturitatea sufletească suficientă cât să nu mai deschidă rănile vechi. Poate că m-am curățat interiorul de orice boală a trecutului şi da, mă simt pregătită pentru un alt nou, pentru noi experiențe.

Până una alta, mă relaxez cu o baie lungă şi fierbinte. E doar luni!

mayaElle

Advertisements