Aceasta a fost pedeapsa mea
Pentru că am avut şi nu am ştiut să mă bucur de ce aveam, pedeapsa mea a fost să nu mai am toate acele lucruri care le luam ca atare, de-a gata. Mult timp nu am mai avut ceea ce mi-am dorit, încă nu am recuperat tot ceea ce odată mă făcea să zâmbesc şi să mă simt în sigurață. Pur şi simplu nu reuşeam să mă bucur întru totul de ceea ce mi se întâmpla. Acum ştiu să mă bucur de fiecare lucru mărunt, pe care înainte doar îl apreciam ca fiind normal şi logic să fie aşa, dar nu îl simțeam la momentul potrivit, abia doar după o vreme reuşeam să conştientizez ceea ce mi se întâmpla cu adevărat. Aceasta a fost pedeapsa mea, lecția care viața mi-a dat-o, pe care târziu am reuşit să o conştientizez. Da, am primit o palmă zdravănă de la viață, iar asta nu pentru că am fost vreo răsfățată, chiar deloc, dar mereu am fost o încăpățânată. Cu timpul am învățat că toate lucrurile din jurul meu se întâmplă cu un scop şi că orice uşă aparent închisă, la un moment dat se deschide şi că orice problemă nerezolvată nu rămâne o dilemă. Pentru că viitorul e nimic, dacă tu nu eşti împăcat cu trecutul tău. Că toate lucrurile merg într-un final spre o rezoluție şi că tot ce e frumos vine de la sine, fără niciun efort din partea noastră. Nimic nu durează o eternitate şi ca atare trebuie să ne bucurăm de fiecare moment şi fiecare oportunitate ce ni se oferă. Căci teama de necunoscut trebuie lăsată în spate şi că nimic din ce ne e dat să trăim nu e mai mult decât putem duce. Nu contează cât ai, contează cât ai trăit cu sufletul, iar viața înseamnă momente, e tot ce ne rămâne în final.
Nimic nu ramane nepedespit la fel cum nimic nu ramane nerasplatit. E cursul firesc al vietii. Nu e vorba de divinitate ci doar de bine si rau. Tre sa inveti sa faci distinctia intre ele si, daca esti capabil, sa te asezi de partea binelui.
Cam totul se intampla dupa regula cauza-efect. Iar daca printr-un bine neutralizezi un rau atunci e firesc ca inapoi la tine sa se intoarca binele.