Şi poate

Şi poate că m-am dezbrăcat prea mult de sentimente şi le-am închis într-un geamantan uitat undeva într-un colț al sufletului.

Şi poate că nu am mai zâmbit de mult cu sufletul, cu inima.

Şi poate că am căutat prea mult nou în viață, doar ca să simt că trăiesc.

Şi poate că am fugit prea mult timp de una singură, fără să îmi doresc pe cineva care să mă însoțească doar pentru că am vrut să cunosc mai mult de la viață.

Şi poate că mi-e dor să mă las să cad. Să cad fără a mă mai gândi dacă e cineva acolo ce mă va putea prinde de fiecare dată când îmi va fii teamă.

Şi poate că mi-am pierdut de mult încrederea în alții. Şi poate că mi-e dor să muşc cu sete din ea. Şi poate ca o pot recupera, cumva, cândva, undeva… în timp, dar acum mi-e teamă.

Şi poate că orice om puternic are momentele sale de slăbiciune, pe care niciodată nu şi le arată față de alții.

Şi poate că niciodată nu e momentul propice să riscăm în viață, trebuie doar să profităm de anumite oportunități în viață pentru a ieşi din propria carapace.

Şi poate că totul nu e decât o iluzie, la care încă nu încetez să mai sper. Pentru că în final ce am fii fără speranțe?

Advertisements