Împăcare… cu mine

Am intrat în noul an cu o linişte în suflet şi o împăcare cu mine însumi. În ultimele luni am reuşit să îmi găsesc liniştea interioară care până acum nu am mai simțit-o niciodată atât de profundă ca acum. Iar secretul nu constă în rugăciuni, întoarcere spre Dumnezeu sau alte teorii religioase. Nu am fost niciodată o împătimită a doctrinelor despre ceea ce nu văd. Am lăsat în spate persoane care îmi aduceau nelinişti şi prea puține plăceri în viață. Am lăsat în spate mai multe griji. Am renunțat să mai umblu după cai verzi pe pereți. Drept e că m-am concentrat mai mult pe job decât pe orice altceva. Poate că am mai „îmbătrânit” puțin sufleteşte. Nu degeaba se spune că eşti tânăr şi neliniştit. Nimic nu e un capăt de lume şi oricând poate fii un nou început. Nimic şi nimeni nu e perfect oricât de mult ar încerca să expună doar partea frumoasă a lucrurilor. Cred că cu fiecare an ce trece se mai adaugă puțin câte puțin din înțelepciunea ce vine odată cu vârsta. Poate sună bătrânicios, dar simt că bagajul meu tot mai mult se îngreunează, iar ziua în care voi începe să îl despachetez şi să aşez fiecare lucru pe rafturile şi sertarele vieții nu e atât de departe precum pare. Ca toată lumea am presărat şi eu la uşa noului an câteva aşteptări de la acest nou început de drum. Iar cum horoscopul îmi prezice că „2013 este un an pe care ai sa-l tii minte!”, nu îmi rămâne decât să las lucrurile să se realizeze de la sine, dar fără să uit de ambiție şi determinare.

Advertisements