Celui ce l-am iubit
Dacă nu îți vorbesc, asta nu înseamnă că regret vreodată ce a fost între noi. Nu suntem prieteni şi nici nu putem fii.
Dacă nu îți vorbesc, asta nu înseamnă că te urăsc. Am făcut-o atunci, la momentul respectiv. Acum eşti doar o amintire. O parte din trecutul meu despre care pot să vorbesc fără a mai simți ceva. Zâmbesc când îmi aduc aminte de ce a fost frumos, dar atât. Fără resentimente, fără greutăți pe suflet. Doar o simplă amintire.
Ştiu că ție îți e greu să vorbeşti despre mine şi după un an jumătate, chiar dacă tu ai fost cel care a greşit. Da, ne-am iubit, dar nu îndestul pentru a rezista împreună. Mereu ți-am zis că iubirea nu e de ajuns. Şi uite că nu a fost!
Avem prieteni comuni care încă ne întreabă unul despre celălalt. Nu poți condamna oamenii pentru curiozitatea lor. Mereu îmi vorbesc despre tine, deşi nu îi întreb nimic. Nu mi-e greu să le răspund. Ție da.
Uneori mă întreb care dintre noi a greşit mai mult. Ştiu că amândoi am făcut-o.
Şi totuşi de ce îți e ție greu să îmi spui pe nume şi refuzi să îți aminteşti ce a fost, când tu ai fost cel care ai ales această cale?
Am ales căi diferite în viață, chiar dacă mai bine de 3 ani am unit vise comune braț la braț. Tu eşti acolo, eu aici. Mergem mai departe, dar oare tu eşti împăcat cu trecutul tău?
Nu regret nimic din ce am făcut în viață, bine sau rău. Toate le-am făcut la momentul respectiv pentru că aşa am simțit că e mai bine pentru mine, chiar dacă poate am făcut prost atunci şi am greşit neintenționat față de cei din jurul meu.
Ți-am spus atunci „Adio”!
Si daca el chiar ar fi impacat cu trecutul lui?
Din ce am auzit, nu pare. Sper sa ma insel totusi 🙂
Deci iti pasa totusi de el. Cel putin e normal doar ati fost intr-o relatie.
Eu ii doresc doar sa fie fericit, cred ca e normal sa ii doresc asta din moment ce l-am iubit. In rest fiecare pe drumul lui separat, cu alegerile personale.
Nu poti uri ce ai iubit. Nu mai spune asta. Ai fost poate furioasa la momentul respectiv. Dar opusul dragostei, nu este ura, ci indiferenta. Si ea se castiga in timp, nicidecum la doua zile dupa momentul despartirii de-un om in viata caruia ai salasluit 3 ani.
E bine ca zambesti cand iti amintesti. Marquez spunea “Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut”. Cu timpul, ne vom aduna pentru sufletul nostru doar amintirile frumoase, magice, intense, poate la fel de vii ca atunci cand s-au petrecut si nu ne va mai durea ca am fost raniti, tradati, dezamagiti. Asa trebuie sa fie.
Sunt de accord cu ce spui tu. Am notat asta si in postul meu referitor la indiferenta 🙂
Nu regret nimic din ce am făcut în viață, bine sau rău. Toate le-am făcut la momentul respectiv pentru că aşa am simțit că e mai bine pentru mine, chiar dacă poate am făcut prost atunci şi am greşit neintenționat față de cei din jurul meu.
Ți-am spus atunci „Adio”! prea frumos. Dar totusi negi ca nu mai simti ceva pentru el, ce ai iubit ramane lipit de time pentru totdeauna, acuma nu simtiti nimic cum zici, dar roata se va intoarce si o sa simti ce simte si el si iti vei da seamna ce razboi este in launtrul lui
Am simtit destule, s-au uzat multe sentimente vis-a-vis de acest el. Acum a trecut mai bine de 1 an jumatate si nu mai simt nimic. Vad doar ca el nu poate sa vorbeasca despre mine cu prietenii nostrii comuni, care vrei nu vrei mai scapa intrebari despre el… despre mine. Unii refuza sa vorbeasca despre cineva din trecut, altii trateaza subiectul ca pe o parte din trecut asumata. Eu fac parte dintre cei ce isi asuma trecutul si sentimentele si nu dintre cei care neaga.
Hmmm da bine punctat.. cam in impasul lui sunt si eu .. nu accept ideea ca am gresit eu.. dar .. la’s ca trece 😀 vin altele si altele ..
Nu iti spune nimeni sa nu ai propria demnitate, dar orgoliul nu ajuta la nimic bun. Asumarea propriilor greseli poate fii un pas inainte 🙂