Uneori firescul e să fii complex

Nu am pretenția ca un om simplu să mă înțeleagă. Degeaba arăți bine şi eşti drăguț dacă nu reuşeşti să-mi înțelegi complexitatea naturală. Firescul la mine e mereu complex, niciodată nu vine în format standard.

Păcat de voi, cei care vă limitați la banal în viață asta şi vă este teamă de experiențele noi. Nu veți reuşi niciodată să explorați sensul vieții la cotele maxime. Am fost certată de oamenii simplii cum că aş fii prea pretențioasă şi prea mofturoasă pentru lumea asta.

Totuşi nu am înțeles niciodată de ce să vreau să mă mulțumesc cu puțin când ştiu că eu pot mai mult. Poate că de multe ori ceea ce îți doreşti se lasă mult aşteptat, dar mereu am avut convingerea că lucrurile bune mereu se lasă aşteptate. E nevoie doar să vrei şi vei reuşi. De ce să mă mulțumesc atunci cu puțin? Mi se pare o greşeală enormă să mă limitez în viață. Cu puțin nu faci nimic. Trebuie să vrei mai mult să ajungi mai sus, chiar dacă o iei de jos în sus. Cred că suntem prea tineri să ne mulțumim cu puțin şi să ne limităm opțiunile în viață.

A fii o persoană complexă nu înseamnă a fii o persoană dificilă. Persoanele dificile sunt mereu acele persoane care nu ştiu ce vor de la viață şi sunt mereu nehotărâte, trec uşor de la idee la alta, zic una şi fac alta. A fii complex nu asta înseamnă, ci mai degrabă înseamnă a fii o persoană hotărâtă, care ştie ce vrea şi ce poate construi de-a lungul traiectului său în viață şi care îşi stabileşte scopuri pe care le îndeplineşte treptat şi nu se opreşte decât atunci când simte pe deplin că este mulțumit de ce a realizat. Şi nu, nu vorbesc despre persoanele care sunt veşnic nemulțumite şi nu ştiu să aprecieze ce au, mă refer strict la persoanele complexe care îşi cunosc propriile puteri şi ştiu unde şi când să tragă linie şi să se oprească, dar niciodată să nu se limiteze la neajunsuri, chiar dacă cei din jur îți pun piedici sau uneori sunt invidioşi pe cei care au realizat mai mult decât ei.

Advertisements