fluturi

Şi mi-a zis „Meriți mai mult”, deşi mi se părea atât de clişeistic, înțelegeam la ce se referă. Amândoi ne adorăm şi ne e drag unul de celălalt. Nu, nu ne iubim, e prea devreme pentru aşa ceva, dar felul în care mă simt când sunt cu el e ca o scânteie, simt că iau foc, mă acaparează mereu. E pur şi simplu intens totul. Iar când nu e lângă mine… da, mă face să îmi fie dor de el. Mi-a spus „Simți fluturi în stomac?”. Poate că da, deşi refuz să admit că sunt îndrăgostită de el. Nu mă aşteptam să mă îndragostesc, dar am făcut-o şi nu trebuia pentru că acum îmi e dor de el. Amândoi ştim că avem viziuni diferite de viață, cu toate că scopul final e acelaşi. Iar când vine vorba de căsătorie eu tot timpul mă sperii şi am tendința de a renunța. Poate că de data asta ar trebui să fac o schimbare. Am starea aceea stupidă în care îmi vine să fac multe lucruri contrarii principiilor mele de om rațional. Încerc pe cât posibil să îndepărtez fluturaşii aceia, dar cu fiecare zi mă simt tot mai apropiată de el. Întotdeauna am vrut mai mult şi nu m-am mulțumit cu puțin, dar de data asta aş vrea el să fie motivul pentru care să nu plec. Nu, el nu ar fii puțin pentru mine, dar mereu am pus iubirea pe locul al doilea după carieră. Şi totuşi de ce de data asta nu vreau să renunț?

Advertisements