mi-e drag de tine, boule

Stăteam amândoi întinşi pe pat pe întuneric. Brațele lui în jurul trupului meu gol. Picioarele noastre încolăcite. Degetele mele încleştate de palma lui. Respirația amândurora sacadată după o partidă de amor nebun prin cearceafuri. Inimile noastre pulsând mai mult sânge pe secundă. Liniştea dintre noi şi muzica de pe fundal. Îmi plăcea în brațele lui, mă simțeam protejată. Ştiam că urma să plec. Îmi doream ca acel moment să nu se termine. Mă cuprindeau atât de multe stări acolo în brațele lui. Stăteam pe pat întinsă pe spate. El mă ținea strâns la pieptul său cu un singur braț deasupra mea. Îmi veneau în cap multe cuvinte „mi-a fost dor de tine”, „te vreau”, „te ador”, „mai vreau”, „nu mă lăsa să plec”, „e atât de bine în brațele tale”, „mi-ai lipsit” şi ceva mă oprea, nu puteam să scot din gât niciun cuvânt. Era un moment de explozie pentru mine, dintr-o învălmăşeală de stări contradictorii. În cele din urmă am reuşit să spun doar atât „mi-e drag de tine, boule”. Am râs amândoi, după care se lăsă iarăşi liniştea. Chiar şi acel apelativ aparent deranjant era spus cu drag. Ascultam muzica de pe fundal. Rula aceeaşi melodie de la Morcheeba. La un moment dat rup tăcerea din cameră „Cât de frumoasă e melodia asta, mă face să îmi imaginez un drum lung, continuu. De-o parte şi de alta a drumului un pustiu arid. O singură maşină ce rulează pe drum. E o maşină veche, clasică. O tipă la volan îngândurată. În oglinda retrovizoare se reflectă drumul, iar agățat de oglindă un rozaliu negru ce se leagănă în ritmul maşinii.” Mă întorc spre el şi îl sărut.

Advertisements