Iubire, dragoste, amor, patimă… multe cuvinte, un singur sentiment

Cum iubim? Continuu, necondiționat, niciodată la fel, tot timpul diferit şi de fiecare dată mai mult ca înainte. Uneori în tăcere, alteori expansiv. Uneori penibil, alteori timid. Cert este că iubim în toate formele, depinde doar de noi cum ne exprimăm şi cum simțim. Cred în iubire, dar niciodată nu am crezut în dragostea la prima vedere. Poate din cauză că nici nu mi s-a întâmplat vreodată şi mereu am asociat-o cu atracția fizică şi atât. Însă mai cred şi că putem iubii două persoane diferite în acelaşi timp. Da! Cred în asta, am trăit-o pe propria piele şi nu e nimic superficial în asta. De câte ori nu am auzit pe mulți zicând „dacă aş putea din doi să fac unul”. Evident că rămânem doar cu gândul, în realitate având de ales între ce ne dorim mai mult, iar restul sunt doar compromisuri. Compromisuri pe care ajungem să le facem din iubire tot pentru noi, pentru a ne fii nouă bine, nu celuilalt. Compromisuri care se fac cu o limită şi care, în mod normal, nu vor ajunge niciodată să ne fure din demnitatea proprie, acele compromisuri la care putem să închidem ochii, dar nu să ne acoperim şi urechile. Mereu va trebui să existe un echilibru între iubire şi compromisuri, altfel riscăm să fim prea egocentrici şi de aici vor rezulta multe conflicte şi dezaccorduri, ori să ne lăsăm călcați prea mult în picioare de celălalt şi ne vom alege doar cu o stimă de sine scăzută. Extremele niciodată nu au fost bune. Deci echilibru, cât mai mult echilibru şi zic eu, o doză mare de raționalism. E frumos să visăm, dar în iubire de multe ori nu e loc de visare dacă nu vrei să te trezeşti brusc într-un alt scenariu cu totul diferit de ce ți-ai dorit la început. De multe ori se întâmplă să porneşti la drum cu un bagaj şi să te trezeşti pe parcurs că l-ai încurcat cu altul asemănător, dar care nu era al tău. Cam aşa se întâmplă şi cu iubirea, ce e la început nu va fii niciodată la fel cu ce se ajunge să fie pe parcurs. Uneori iubirea poate înflori în ceva bun, alteori te trezeşti la un moment dat că ceea ce trăieşti nu te mai reprezintă şi că te-ai depărtat mult de la drumul pe care l-ai început şi nu ai altă soluție decât să pui capăt şi să o iei de la început. Asta în cazul celor care nu se dau bătuți şi merg mai departe orice greutăți ar întâmpina, cei cărora nu le e frică de ce le rezervă ziua de mâine. În orice caz, cât timp va exista iubirea va exista mereu şi speranța. Speranța moare ultima atunci când şi iubirea va murii. Tot timpul am văzut speranța ca pe o ultimă lacrimă a iubirii, acea licărire firavă care se zbate să nu dispară. Despre ce este iubirea, nu intru în detalii. Pentru fiecare persoană iubirea se exprimă diferit, se simte diferit şi se manifestă diferit, în funcție de aşteptările fiecăruia.

Advertisements