Minciunile, un rău necesar?

Relații. Un el. O ea. Mereu ceva împreună. Alteori separat. Până la urmă o amintire. Mă întreb de câte ori el i-a spus ei lucruri pe care doar ea vroia să le audă? De cate ori el i-a spus o minciună frumoasă pentru că sună bine, deşi nu a simțit acel lucru? Mă întreb de câte ori l-a mințit ea pe el doar pentru a nu-i rănii orgoliul? Minciuni. Simple cuvinte care uneori te ajută să îți clădeşti o relație. Minciunile niciodată nu dor de fapt. Ele ne îndulcesc viața, ne-o prezintă într-un mod în care noi ne-am dori să fie. Adevărul. Mereu doare când se află şi totuşi îl iubim atât de mult. Toți ne dorim să nu fim mințiți de partener, prieteni, familie. Ne dorim cu atâta ardoare să ştim adevărul, iar când îl aflăm ne dorim să nu îl fi ştiut mai bine. Hulim minciuna şi mincinoşii mai rău decât cei care ne conduc țara. Îi numim prefăcuți pe cei care mint şi totuşi uneori minciunile ne fac să fim fericiți atâta timp cât nu aflăm adevărul. Un paradox de-a dreptul interesant şi intrigant.

Un el. O ea. Mereu se vor minți uneori şi fără voia lor, ci împinşi de situație. Efectul sau rezultatul este acelaşi: neîncrederea însoțită de durere. Te simți înşelat doar prin cuvinte şi asta doare. Te doare şi te macină. Te întrebi mereu de ce trebuie să fii mințit când tu nu o faci. Şi oricât de rău ar face o minciună, doar atunci când iese la suprafată, oamenii continuă totuşi să se mintă. De ce? Poate de dragul momentului şi a clipei, în ideea de a nu distruge starea de bine care s-a instalat odată cu minciuna. Şi ajungem la ideea că unii mai mint ca să nu îi facă rău celuilalt, din dorința de a proteja. Iar alteori mințim din egoism, teamă şi fuga de responsabilitate. Dar în final tot acolo se ajunge. Unul dintre cei doi ajunge să fie rănit cu toate intențiile de bine de la început.

Într-o relație mereu vor exista minciuni. Iar adevărurile omise sau nespuse vor trece mereu la categoria minciunilor. De ce ne chinuim atunci să aflăm adevărul? De ce doare atât de tare când îl aflăm? Uneori este mai bine să nu îl cauți şi să mergi mai departe, dar totuşi să păstrezi doza de realism şi să nu cazi drept credul şi naiv în ochii celuilalt.

Advertisements